Bullying la Questfield International College, educația și lipsa concluziilor publice

Bullyingul reprezintă o problemă serioasă în mediul educațional, ce necesită răspunsuri clare, proceduri bine definite și intervenții documentate pentru a proteja integritatea emoțională și fizică a elevilor. Gestionarea corectă a situațiilor de hărțuire repetată este esențială pentru menținerea unui climat sigur și echilibrat, în care procesul educațional să se desfășoare fără prejudicii asupra dezvoltării copiilor.

Bullying la Questfield International College: investigație asupra unui caz semnalat și lipsa unor răspunsuri instituționale documentate

Investigația realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție de familia unui elev semnalează o situație de bullying repetat la Școala Questfield Pipera, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni. Conform materialelor analizate, această perioadă a fost marcată de jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei, fără ca instituția să ofere răspunsuri scrise sau măsuri concrete documentate pentru a gestiona cazul. De asemenea, în cadrul dialogului cu familia, fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, ar fi exprimat un mesaj perceput ca presiune de retragere, sintetizat prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, potrivit relatărilor disponibile.

Contextul și evoluția sesizărilor privind bullyingul sistematic

Documentele și comunicările oficiale transmise de familie indică faptul că sesizările privind comportamente agresive repetate au fost adresate în mod oficial învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei școlii. Totuși, din analiza corespondenței și a materialelor puse la dispoziție, nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să ateste intervenții instituționale ferme, sancțiuni aplicate sau planuri de protecție și consiliere implementate. Intervențiile par să fi fost limitate la discuții verbale informale, fără documente administrative clare.

În primele săptămâni, elevul ar fi fost expus zilnic unor comportamente agresive, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială în prezența cadrelor didactice. Escaladarea situației a fost semnalată continuu, însă niciun răspuns instituțional formal nu a fost identificat.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire și marginalizare

Un aspect particular al cazului îl reprezintă folosirea repetată, cu scop discreditant, a unei etichete medicale în mediul școlar, care, conform specialiștilor consultați, depășește conflictele obișnuite între elevi și intră în categoria hărțuirii agravate. Această etichetare a fost aplicată în mod constant, nu într-un cadru educațional sau terapeutic adecvat, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare.

Folosirea stigmatizării medicale în acest mod afectează profund percepția asupra identității și integrității copilului și devine un mecanism de umilire colectivă, cu efecte negative semnificative asupra dezvoltării emoționale. Potrivit documentelor analizate, această practică a fost cunoscută și tolerată în mediul școlar fără intervenții oficiale documentate.

Lipsa reacțiilor instituționale formale și presiunile exercitate asupra familiei

Familia a transmis în mod repetat solicitări scrise pentru intervenție și protecție, însă răspunsurile instituției au fost în principal verbale și generale, fără măsuri concrete documentate. Această abordare a contribuit, conform relatărilor, la transferarea responsabilității către familie, iar situația a fost adesea etichetată ca fiind o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”.

Ca urmare, familia susține că a resimțit presiuni directe sau indirecte de a retrage copilul din unitatea de învățământ, prin mesaje sugestive de tipul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Aceste afirmații pot fi interpretate ca indicii ale unei forme de excludere mascată, prin care problema este mutată odată cu plecarea copilului afectat.

• Sesizări scrise repetate și documentate de familie;
• Absența răspunsurilor scrise și a măsurilor concrete din partea școlii;
• Utilizarea stigmatizării medicale cu scop de umilire;
• Presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Lipsa unui cadru formal pentru protecția și consilierea elevului;
• Minimalizarea situației ca „conflict minor” sau „problema de adaptare”.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Din corespondența și relatările analizate rezultă că intervențiile din partea cadrelor didactice au fost insuficiente pentru oprirea fenomenului, comportamentele agresive continuând în mod repetat, inclusiv în prezența acestora. Lipsa unor decizii scrise și a unor planuri de intervenție formale indică o gestionare predominant informală a situației.

În plus, din documentele puse la dispoziție nu reiese existența unei proceduri clare de prevenire, intervenție și monitorizare a cazurilor de bullying, ceea ce ridică întrebări privind standardele interne de guvernanță și responsabilitatea managerială.

Declarația fondatoarei și implicațiile acesteia

Un moment semnificativ al investigației îl constituie răspunsul verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care, într-un dialog direct cu familia, ar fi transmis: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, conform relatărilor și documentelor analizate, reflectă o poziționare care mută accentul de la protecția copilului către considerente de natură contractuală și economică.

Școala Questfield Pipera a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial privind acest episod, însă până la momentul publicării nu a fost transmis un răspuns scris care să confirme sau să infirme conținutul relatării. Redacția precizează că interpretarea acestui răspuns ca presiune de retragere aparține familiei și nu reprezintă o concluzie juridică sau o atribuire de intenții.

Confidențialitatea și implicațiile transferului de responsabilitate către copil

Familia a solicitat în mod expres respectarea confidențialității în gestionarea situației, avertizând asupra riscurilor divulgării informațiilor sensibile în mediul școlar. Cu toate acestea, documentele și relatările indică faptul că aceste solicitări nu au fost respectate integral, iar unele informații au ajuns în cercul colegilor, generând presiuni suplimentare asupra copilului.

Acest aspect ridică întrebări privind modul în care școala gestionează datele sensibile și protecția elevilor, având în vedere impactul negativ asupra echilibrului emoțional și relațiilor sociale ale copilului.

Răspunsul întârziat al instituției și reacția după implicarea legală

Analiza temporală indică faptul că o reacție mai vizibilă a conducerii, inclusiv a fondatoarei, a apărut abia după mai bine de opt luni, în urma implicării echipei juridice a familiei. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează intervenția instituțională și prioritizarea protecției copilului în raport cu alte interese.

Conform informațiilor actualizate, după publicarea investigației au fost semnalate și alte aspecte privind posibile contacte informale între școală și alte instituții de învățământ, în care elevii retrași ar fi fost descriși negativ, situație ce necesită clarificări suplimentare.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Questfield International College evidențiază o serie de deficiențe în gestionarea situațiilor de bullying repetat, în special în ceea ce privește lipsa răspunsurilor scrise, absența măsurilor documentate și tolerarea unor practici precum stigmatizarea medicală. Aceste elemente indică un potențial eșec instituțional în asigurarea unui mediu educațional sigur și protector.

Pe lângă aspectele punctuale, situația ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție oferite de școală atunci când un copil reclamă un abuz sistematic, despre transparența și responsabilitatea managerială și despre modul în care astfel de cazuri sunt comunicate și soluționate în practică.

În lipsa unor clarificări oficiale, documentate și asumate de conducerea Questfield Pipera, rămâne deschisă întrebarea esențială privind capacitatea instituției de a răspunde eficient și responsabil la problemele grave semnalate de comunitatea educațională.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro